Cine deține fotbalul german cu adevărat? Regula 50 +1.

Intriga protestelor față de cine deține fotbalul german.

Ca să înțelegem cine deține fotbalul german de fapt, mai întâi să vedem contextul recent și să înțelegem ce este regula 50+1.

La sfârșitul anului 2023 reprezentanții cluburilor din primele două ligi germane au votat în favoarea unui plan de cedare de acțiuni. Mai exact, un anumit investitor primea 8% din acțiunile unei companii ale Ligii Germane de Fotbal (DFL Deutsche Fußball Liga GmbH). Cedarea acțiunilor urma să fie realizată pe o perioadă de 20 de ani, în schimbul a unui miliard de euro. Noul acționar se angaja pentru contribuirea la dezvoltarea marketingului internațional al celor două ligi și crearea unei platforme de streaming.

În urma acestei înțelegeri, fanii cluburilor din Germania au declanșat proteste masive. Mai multe meciuri din primele două ligi au fost întrerupte. De ce? Pentru că au realizat că regula de 50+1 era pusă în pericol prin implicarea investitorilor externi în fotbalul german. Într-un final, protestele ample ale fanilor au reușit să oprească această tranzacție. Astfel, cel puțin pentru moment, fanii germani au salvat regula 50+1 și fotbalul german.

Cine detine fotbalul german, regula 50+1. Who owns the german football.

Cum funcționează regula de proprietate din fotbalul german? Despre implicarea suporterilor în cluburi și legătura acestora din urmă cu comunitățile locale.

La Asociația Germană de Fotbal (DFB) sunt asociate 25,456 de cluburi. Vorbim în total 6.8 milioane de membri cotizanți, fiind, așa cum este notat și pe site-ul oficial, cea mai mare rețea socială din Germania. Cluburile germane au fost structurate sub forma unor organizații non-profit până în anul 1998 când a fost introdusă regula 50+1. Practic, regula a permis companiilor private să dețină acțiuni în cluburile de fotbal germane, fapt imposibil până în ’98, fără a le permite însă să dețină controlul total asupra cluburilor.

Ce este regula 50+1?

Regula spune că un club este eligibil în competițiile DFL și DFB dacă acționarii majoritari sunt asociațiile membrilor. Deținând 50+1% din acțiunile clubului, asociațiile păstrează controlul asupra operațiunilor clubului. Sigur, există și excepții de la regulă.

Cele mai cunoscute excepții sunt Bayer Leverkusen, VfL Wolfsburg și TSG Hoffenheim:

  • Bayer Leverkusen este deținut de Bayer AG, o mare corporație farmaceutică. Această excepție de la regulă este în vigoare încă de la începuturile Bundesligii.
  • VfL Wolfsburg este deținut de Volkswagen AG. Excepția se datorează relației istorice dintre Volkswagen și clubul de fotbal.
  • TSG Hoffenheim este deținut parțial de Dietmar Hopp, co-fondatorul SAP. Tehnic, regula 50+1 este respectată, însă datorită influenței semnificative a lui Hopp, aceasta este considerată o excepție.
  • RB Leipzig este o excepție mai recentă, clubul fiind înființat în 2009 de gigantul Red Bull GmbH. Majoritatea acțiunilor sunt deținute de o asociație controlată de investitorii Red Bull, respectând astfel formal regula 50+1.

Introducerea regulii 50+1 a urmărit 3 mari obiective:

  1. Să asigure că indiferent de schimbările din acționariat, asociația membrilor va controla deciziile, eliminând astfel posibilitatea ca investitorii externi să conducă discreționar;
  2. Să păstreze integritatea competiției sportive;
  3. Să mențină legătura dintre fotbalul profesionist și cel amator.

Pentru a înțelege mai bine motivele care au stat în spatele introducerii regulii 50+1, trebuie să încercăm să înțelegem rolul pe care îl joacă fotbalul în societatea germană. Cine deține fotbalul german cu adevărat?

Istoria fotbalului în Germania.

Fotbalul migrează spre Germania spre finele secolului al XIX-lea, dar este primit cu reticență și chiar ostilitate. Fiind numit „boala engleză”, germanii consideră fotbalul drept ne-german, dat fiind că era foarte diferit de sporturile populare atunci. De menționat, germanii practicau la acea vreme un sport apropiat de gimnastica pe care o știm noi acum).

Începând cu anii 1920, fotbalul devine popular în rândul clasei muncitoare, în special în Renania. Popularizarea fotbalului coincide cu introducerea zilei de muncă de 8 ore din 1919, moment care accelerază apariția cluburilor de fotbal muncitorești. La începutul secolului al XX-lea, Renania trece printr-o perioadă de dezvoltare industrială. Tot acum se formează și multe comunități de imigranți. Veniți din est, în special din zone rurale, se acomodează cu greu la noul context.

Fotbalul devine astfel un factor central în construirea noii identități comune. Fotbalul permite oamenilor proaspăt ajunși în vestul Germaniei să își găsească locul în societate, să-și construiască un simț de apartenență. Cluburile de fotbal devin un punct de întâlnire și o sursă de coeziune, un incubator de practici culturale, așa cum susține cercetătorul Udo Merkel.

Începând cu anii ’60 și odată cu crearea Bundesliga, noi cluburi de fotbal sunt fondate în fiecare mare oraș din Germania. Fotbalul german începe încă de atunci procesul de modernizare – odată cu televizarea meciurilor. Procesul acesta este accelerat simțitor odată cu comodificarea fotbalului, din anii 2000 când multe cluburi sunt listate la bursă. În final, desprins de rădăcinile clasei muncitoare, fotbalul se „adaptează” la clasa de mijloc, iar coeziunea socială dintre cluburi și comunitățile locale începe să se erodeze.

Cine deține fotbalul german cu adevărat și ce direcție urmează?

Regula 50+1 a reușit să stopeze într-o anumită măsură ruperea totală a cluburilor de comunitățile locale. Astăzi, cluburile germane au în continuare grijă de spectatori, relația dintre aceștia fiind mai strânsă decât în orice alt campionat din vestul Europei. Prețurile biletelor sunt printre cele mai scăzute din Europa, încurajând astfel participarea la meciuri. Conform Statista, Bunesliga a avut cea mai mare medie de spectatori, din top 5 campionate, în ultimii 10 ani.

În ciuda comercializării fotbalului, meciurile rămân un mediu în care se poate dezvolta un simț de apartenență, unde se pot manifesta diferite identități. Fanii germani, luptând pentru regula 50+1 și păstrând controlul asupra cluburilor au reușit să păstreze încă vie relația dintre cluburi și comunități. Sigur că regula 50+1 este intens contestată de mediul de business, supusă la o presiune tot mai mare. Modificarea acestei reguli ar însemna ruptura completă dintre fotbalul european și suporteri. Transformându-l într-un joc al marelui capital, ar fi redus la statutul de sursă de profit. Fotbalul, care încă aparține suporterilor și joacă un rol social important, este pe cale să se schimbe definitiv.

Acest articol este scris de Rareș Rădoiu.

Subscribe for 10% off!

Caută articole