Nino Farina - înainte de a deveni pilot de F1.

  Farina a avut niște circumstanțe și parcurs în viață cu adevărat interesante, ce i-au modelat carieră și l-au ajutat să se diferențieze de competitorii săi.

  Italian născut într-o familie cu tradiție în curse, Nino a fost teribil de îndrăzneț, așezându-se în spatele volanului la vârsta fragedă de nouă ani! Tatăl său, Giovanni, a deschis un atelier de caroserie numit Stabilimente Farina în ziua în care s-a născut Nino. Unchiul său a fondat Pininfarina (încă activă), faimoasă în proiectarea de mașini sport italienești.

  Foarte pe scurt, ca să ne facem o idee de conjuncturile în care Nino s-a format, o să menționez că la numai 16 ani l-a însoțit pe unchiul său Pinin ca pasager într-o cursă. La 19 ani, și-a cumpărat un Alfa Romeo second-hand și a intrat în 1925 Aosta-Gran San Bernardo Hillclimb - competiție care s-a încheiat tragic, însă Nino a continuat. E vorba de o perioadă cu un regulament subțire de competiție, tulburată de o sumedenie de accidente fatale.

  Încercând să-și învingă tatăl pe pistă a fost implicat într-un accident destul de serios în care și-a rupt umărul și tăiat fața. În felul acesta a pornit o - hai să-i spunem tradiție - iar în carieră a devenit cumva predispus la incidente pe pistă.

  Înclinațiile sportive nu l-au oprit pe Farina din a-și dezvolta intelectul, și prin urmare a obținut doctoratul în Drept la Torino. Cu toate astea chemarea spre viteză a fost irezistibilă iar Nino a dat cărțile pe casca de curse.

  Și deși era un șofer inteligent, competitivitatea i-a obturat mereu simțul de conservare. În goana sa spre victorii în anii 1936-1938, a fost implicat în două accidente mortale!

The Fast and Fearless: Cariera lui Nino Farina în F1.

  Drumul lui Farina spre a deveni primul campion mondial a fost complicat. Și-a început serviciul militar ca ofițer de cavalerie, apoi s-a alăturat unui regiment de tancuri, în care a servit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Farina - debutant in F1, campion mondial F1 conducând un Alfa Romeo.

  În 1950, Farina a ajuns la Alfa Romeo pentru primul Campionat Mondial al Piloților FIA. Prima cursă a sezonului a avut loc pe Circuitul Silverstone, în fața a 150.000 de spectatori. Farina a câștigat, alături de coechipierii săi Luigi Fagioli și Reg Parnell, completând un podium Alfa Romeo 1–2–3.

  Această victorie l-a făcut pe Farina primul dintre cei trei piloți care au câștigat la debutul lor în Campionatul Mondial. (Ceilalți doi sunt Johnnie Parsons, care a câștigat Indianapolis 500 din 1950, și Giancarlo Baghetti, care a câștigat Marele Premiu al Franței din 1961.)

  La Monaco, opt zile mai târziu, Farina a ieșit din cursă în primul tur de circuit în urma unui carambol, iar Juan Manuel Fangio a câștigat acest Grand Prix.

  În Marele Premiu al Elveției, Farina și-a învins coechipierul (Fagioli) terminând pe locul doi.

  La următoarea cursă, pe circuitul de la Spa-Francorchamps, Fangio l-a învins pe Fagioli, iar Farina a terminat pe locul patru din cauza unor probleme cu transmisia. În acel moment, Farina conducea campionatul la puncte: Farina 22; Fagioli 18; Fangio 17.

  Când Fangio a câștigat Marele Premiu al Franței, Farina a terminat pe locul șapte, în afara punctelor. Până la finalul sezonului pe 3 Septambrie, la Marele Premiu al Italiei, Farina era cu două puncte în urma coechipierului său.

  Pentru Alfa Romeo, Monza era practic o luptă pe propriul teritoriu, așadar au pus o mașină suplimentară pentru Piero Taruffi și Consalvo Sanesi. Numai Ferrari-ul lui Alberto Ascari a pus presiune pe Alfa în primele etape ale cursei, menținând poziția 2 știind că monopostul Ferrari are nevoie de un singur stop de alimentare, pe când Alfa-urile aveau nevoie de 2 pit-stops. Însă Ferrari-ul lui Ascari s-a retras cu probleme la motor, pentru ca mai apoi cutia de viteze a lui Fangio a cedat, iar Taruffi i-a predat mașina, dar aceasta a avut probleme la valve și s-a retras!!!

  În final, Farina a câștigat cursa și campionatul, prin acest amalgam de întâmplări nefaste!

  Vreau doar să adaug că una dintre calitățile principale ale lui Farina a fost controlul excepțional al monopostului. Având un simț nativ și exersat asupra mașinii, reușea să o manevreze cu precizie, date fiind condițiile slabe de tehnică inginerească. Ca un ogar ce nu mai vede decât înainte, stilul nesăbuit de pilotaj i-a marcat cariera, fiind aparent lipsit de interes pentru siguranța sa și a celorlalți piloți, atunci când miza era câștigarea unei curse.

Viața lui Farina după curse

  După ce s-a retras din sport Farina nu a fost uitat, încheind cariera cu 1 titlu de Campion Mondial, 20 de podiumuri, cinci pole positions și patru fastest laps. Poate că a părăsit pista, dar moștenirea sa drept prim Campion Mondial dăinuie și azi.

  Farina a rămas implicat în sportul cu motor în diferite moduri, ca manager de echipă, mentor al tinerilor șoferi, împărtășindu-și cunoștințele și experiența. Contribuțiile sale au fost recunoscute atunci când a fost inclus în Internațional Motorsports Hall of Fame din 2005.

Omul de la volan: stilul de viață al lui Nino Farina

În afara pistei, Farina era cunoscut pentru stilul său de viață sofisticat, faimos pentru gustul său impecabil de a-și intra în personaj prin îmbrăcăminte, adesea văzut purtând costume și pălării elegante, cumva conform erei. Iar italienii putem spune că au acest simț estetic adânc înrădăcinat în gene, așa că nu e de mirare.

Căsătorit cu Elsa Giaretto - o "fashionistă" ce conducea un mic imperiu exclusiv de modă în Torino, a fost nevoit să reziste încercărilor ei de a-l îndepărta de lumea periculoasă a curselor.

Scriem, dar și ilustrăm pentru că iubim Formula 1.

  Cui nu-i place să speculeze curse între piloți din epoci diferite? Într-o cursă între Nino Farina și campionul mondial de 7 ori Lewis Hamilton, ar fi o bătălie între generații și stiluri diferite.

  Deci, să presupunem că ambii conduc aceeași mașină și concurează pe parcursul unui sezon întreg. Cred că imprudența lui Farina l-ar face un adversar redutabil, și cel mai probabil o parte din confruntări s-ar încheia cu incidente de diverse anverguri. Cred că pe Farina l-aș compara mai degrabă cu Max, care este în opinia mea în aceeași măsură de imprudent uneori, și știm bine cum se încheie de cele mai multe ori confruntările Max-Lewis.

  Hamilton este totuși acum cunoscut nu doar pentru acuratețe pe circuit și deci viteză, ci mai ales pentru experiență în medii diferite, consecvență. Nu degeaba a câștigat de 7 ori titlul. Pornind de la premisa că ar conduce aceeași mașină, cred că Hamilton ar pierde câteva Grand Prix-uri în fața lui Farina, dar în final Lewis ar triumfa.

  Desigur, specularea unei astfel de situații implică opinii personale, și poate sunt eu biased. Un lucru este sigur: ar fi un sezon palpitant pe care l-aș urmări cu sufletul la gură.

O cursă ipotetică: Farina vs. Hamilton

Confruntarea supremă: ar performa Nino Farina în condițiile de curse de Formula 1 de astăzi?

  După ce am scris acest articol, m-a întrebat o prietenă cum cred că s-ar descurca Farina în Formula 1 de astăzi.

  Greu de spus. Cursele s-au schimbat mult de pe vremea lui Farina, avem un regulament stufos, o haită de stewards care urmăresc atent fiecare incident, monoposturi performante care fac pilotajul mai sigur și mai controlabil. Dar un lucru este cert: curajul dus la extrem i-ar vor oferi mereu un avantaj, cu riscul de a primi penalizări constante de la FIA :)))

  De remarcat că cerințele fizice în F1 au crescut de-a lungul anilor, discutăm despre forțe G mai mari la care piloții trebuie să fie pregătiți. Regimul de antrenament mai riguros de azi l-ar fi adus probabil pe Farina într-o condiție fizică mai bună, pentru că dacă este să-l judec după câteva poze, realizez că era sigur puțin mai greu decât piloții de azi.

  Dar așa cum sângele apă nu se face, nici cursele din sângele lui Farina n-au putut fi scoase, și cred că mai degrabă și-ar fi dat viața decât să nu poată pilota, chiar și în condițiile de azi.