- Easybox gratuit pentru comenzi peste 250 LEI
Nino Farina a avut niște circumstanțe și un parcurs în viață cu adevărat interesante, ce i-au modelat cariera și l-au ajutat să se diferențieze de competitorii săi.
Italian născut într-o familie cu tradiție în curse, Nino a fost teribil de îndrăzneț, și norocos. Prima dată ajunge în spatele volanului la vârsta fragedă de nouă ani! Tatăl său, Giovanni, deschide un atelier de caroserie numit Stabilimenti Farina în ziua în care se naște Nino. Unchiul său fondează Pininfarina (încă activă), faimoasă în proiectarea de mașini sport italienești.
Hai să ne facem o idee de conjuncturile în care Nino s-a format. La numai 16 ani, îl însoțește pe unchiul său Pinin ca pasager într-o cursă. Apoi la 19 ani, cumpără un Alfa Romeo second-hand și concurează în Aosta-Gran San Bernardo Hillclimb 1925. Deși competiția se încheie tragic, Farina nu are vreo reținere să continue. Nici nu prea avea de ce, pentru că începuturile F1 sunt tulburate de o sumedenie de accidente fatale. Regulamentul prea relaxat de competiție susținea evenimente tragice, în contrast cu cel de azi.
Mai târziu, încercând să-și învingă tatăl în cursă, este implicat într-un accident în urma căruia se alege cu un umăr rupt și fața tăiată. Cumva această cursă prevestește cariera predispusă la incidente, din care cumva reușește mereu să scape.
Înclinațiile sportive nu l-au oprit pe Farina din a-și dezvolta intelectul, și prin urmare a obținut doctoratul în Drept la Torino. Cu toate astea, chemarea spre viteză îi este irezistibilă, iar Nino preferă mereu volanul.
Fără îndoială un șofer inteligent, Farina este însă vinovat de competitivitate extremă i-a obturat mereu simțul de conservare. În goana spre victorii dintre anii 1936-1938, este implicat în două accidente mortale!
Drumul lui Farina spre a deveni primul campion mondial a fost complicat. Și-a început serviciul militar ca ofițer de cavalerie, apoi s-a alăturat unui regiment de tancuri, în care a servit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
În 1950, Farina ajunge la Alfa Romeo pentru primul Campionat Mondial al Piloților FIA. Prima cursă a sezonului are loc pe Circuitul Silverstone, în fața a 150.000 de spectatori. Farina câștigă, alături de coechipierii săi Luigi Fagioli și Reg Parnell, completând un podium Alfa Romeo 1–2–3.
Această victorie îl face primul dintre cei trei piloți care câștigă la debutul lor în Campionatul Mondial. (Ceilalți doi sunt Johnnie Parsons, care câștigă în 1950 Indianapolis 500, și Giancarlo Baghetti, care câștigă Marele Premiu al Franței din 1961.)
La Monaco, opt zile mai târziu, Farina iese din cursă în primul tur de circuit în urma unui carambol. Manuel Fangio câstigă acest Grand Prix – îl găsești și pe el ilustrat pe cărțile noastre de joc F1!
În Marele Premiu al Elveției, Farina își învinge coechipierul (Fagioli), terminând pe locul doi.
La următoarea cursă, pe circuitul de la Spa-Francorchamps, Fangio îl învinge pe Fagioli, iar Farina termină pe locul patru din cauza unor probleme cu transmisia. În acel moment, Farina conducea campionatul la puncte: Farina 22; Fagioli 18; Fangio 17.
Când Fangio câștigă în Franța, Farina a terminat pe locul șapte, în afara punctelor. Până la finalul sezonului – Italia 3 Septembrie, Farina este cu două puncte în urma coechipierului său.
Pentru Alfa Romeo, Monza este practic o luptă pe propriul teritoriu. Echipa va pune o mașină suplimentară pentru Piero Taruffi și Consalvo Sanesi. Numai Ferrari-ul lui Alberto Ascari a pus presiune pe Alfa în primele etape ale cursei. Ascari menține poziția 2 știind că monopostul Ferrari are nevoie de un singur pit-stop. Alfa Romeo în schimb are nevoie de 2 pit-stops, deci Ascari conta pe acest avantaj. Însă Ferrari-ul lui Ascari se retrage cu probleme la motor, iar mai apoi cutia de viteze a lui Fangio cedează! Taruffi îi predă mașina sa, dar și aici are probleme (la valve) și se retrage!
În final, Farina câștigă cursa și campionatul, prin acest amalgam de întâmplări nefaste!
Aici însă Farina dovedește control asupra monopostului, cu un simț nativ și exersat asupra mașinii. Reușea să o manevreze cu precizie, în ciuda condițiilor slabe de tehnică inginerească. Control exersat sau noroc, Farina este oricum asemeni unui ogar ce nu mai vede decât înainte. Cum spuneam mai devreme, stilul nesăbuit de pilotaj îi marchează întreaga carieră. Farina pare total lipsit de interes pentru siguranța sa și a celorlalți piloți, fiind cu ochii numai la podium.
În afara pistei, Farina este cunoscut pentru stilul său de viață sofisticat. Devine faimos pentru gustul său impecabil și adesea văzut purtând costume și pălării elegante, cumva conform erei. Iar italienii putem spune că au acest simț estetic adânc înrădăcinat în gene, așa că nu e de mirare.
Se căsătorește cu Elsa Giaretto – o „fashionistă” la conducerea unui mic imperiu de modă în Torino, a fost nevoit să reziste încercărilor ei de a-l îndepărta de lumea periculoasă a curselor.
După ce se retrage din sport, Farina nu este uitat. Își încheie cariera cu 1 titlu de Campion Mondial, 20 de podiumuri, cinci pole positions și patru fastest laps. Poate că a părăsit pista, dar moștenirea sa drept prim Campion Mondial dăinuie și azi.
Farina rămâne implicat în sportul cu motor în diferite moduri. Împărtășește cunoștințele și experiența ca manager de echipă, mentor al tinerilor șoferi, iar contribuțiile sale sunt recunoscute și azi. În 2005, este inclus în Internațional Motorsports Hall of Fame.
După ce am scris acest articol, m-a întrebat o prietenă cum cred că s-ar descurca Farina în Formula 1 de astăzi.
Greu de spus. Cursele s-au schimbat mult de pe vremea lui Farina și acum avem un regulament stufos. O haită de stewards urmăresc atent fiecare incident, avem monoposturi performante care fac pilotajul mai sigur și mai controlabil. Dar un lucru este cert: curajul dus la extrem i-ar vor oferi mereu un avantaj, cu riscul de a primi penalizări constante.
De remarcat că cerințele fizice în F1 au crescut de-a lungul anilor, discutăm despre forțe G mai mari la care piloții trebuie să fie pregătiți. Regimul de antrenament mai riguros de azi l-ar fi adus probabil pe Farina într-o condiție fizică mai bună. Pentru că dacă este să facem comparații Fanira eracu siguranță mai corpolent decât piloții contemporani.
Dar așa cum sângele apă nu se face, nici cursele din sângele lui Farina n-au putut fi scoase. Cred că mai degrabă și-ar fi dat viața decât să nu poată pilota, chiar și în condițiile de azi.
Cui nu-i place să speculeze curse între piloți din epoci diferite? Într-o cursă între Nino Farina și campionul mondial de 7 ori Lewis Hamilton, ar fi o bătălie între generații și stiluri diferite.
Deci, să presupunem că ambii conduc aceeași mașină și concurează pe parcursul unui sezon întreg. Cred că imprudența lui Farina l-ar face un adversar redutabil, și cel mai probabil o parte din confruntări s-ar încheia cu incidente de diverse anverguri. Cred că pe Farina l-aș compara mai degrabă cu Max, care este comparabil de imprudent uneori. Și știm bine cum se încheie de cele mai multe ori confruntările Max-Lewis.
Hamilton este totuși cunoscut pentru acuratețe pe circuit și deci viteză, dar mai ales pentru experiență în medii diferite, consecvență. Nu degeaba a câștigat de 7 ori titlul de campion mondial. Dar hai să pornim de la premisa că ambii piloși ar conduce aceeași mașină. Cred că Hamilton ar pierde câteva curse în fața lui Farina, dar în final Lewis ar triumfa.
Desigur, specularea unei astfel de situații implică opinii personale, și poate sunt eu biased. Un lucru este sigur: ar fi un sezon palpitant pe care l-aș urmări cu sufletul la gură.
Ești fan al lui Nino Farina? Suntem încântați să îți prezentăm setul nostru de cărți de joc F1 desenate manual, care ilustrează toți piloții legendari de Formula 1 – inclusiv, desigur, pe Nino Farina – alături de actualii piloți din paddock.
Aruncă o privire în magazinul nostru!
